Strănutarea IV
Când din cimpoi auzi departe
Fiorul morţii e-n zenit
Şi nu se mai întoarce
Căci spre noi el e pornit.
În umblarea-i patrupedă
Zăpezile l-au izgonit
Dându-i o monedă
Să răscumpere aici
Ce-a pierdut pe-altă planetă.
Atras de lumea de pitici
A venit la sigur,
Nicidecum la ghici.
El îngheaţă timpul
Când zâmbeşte
Şi i se vede ridul;
Răsuflarea se opreşte…