dor nici

te-aș putea îmbrățișa o veșnicie
să amorțească brațele și mie și ție
te-aș putea săruta o veșnicie
să se usuce buzele și ție și mie

ne-am putea intersecta privirile
până vor durea ochii și-ai mei și-ai tăi
ne-am putea șopti tot timpul
până rămân plămânii goi și-ai tăi și-ai mei

am putea să scriem să citim
propriile povești și tu și eu
am putea să tăcem sau să urmăm cântecul
după ritmul inimilor și eu și tu

am putea să facem din greu mai ușor
să mergem dincolo de poezie
să nu se mai facă

dor nici
mie nici ție

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *