În zile fără inspirație, ca aceasta, când privesc cum soarele îmi intră pe geam și de afară aud glasuri de copii… mă apucă un somn teribil. Mă duc să-mi iau o cafea, iar dacă nu funcționează îmi dau două palme peste față, că asta trebuie să meargă. Așa că urați-mi succes cu cafeaua!