O dimineață oarecare

Azi e o simplă dimineață. Una în care s-a adunat toată oboseala ca într-un vas impermeabil. Capul mi-e mai greu decât ce am în el și tot ce mai știu e că îmi doresc să vină ziua de sâmbătă: o alta zi în care voi sta ca în sicriu, nemișcat. Voi zâmbi la orice prostie sau glumiță, că asta fac în zilele lor libere oamenii care muncesc.

E sâmbătă…

În zile fără inspirație, ca aceasta, când privesc cum soarele îmi intră pe geam și de afară aud glasuri de copii… mă apucă un somn teribil. Mă duc să-mi iau o cafea, iar dacă nu funcționează îmi dau două palme peste față, că asta trebuie să meargă. Așa că urați-mi succes cu cafeaua!