ecoul morții

tăcerea ta are ecou în mine
printre coaste văd coase și negrul abis
îmi taie răsuflarea orice clipă ce trece
nimicul din jur mă strânge cumplit

întuneric cu lame mă ține ostatic
taie din mine bucăți și bucăți
respir lichidul ce doar moarte poartă
mă lichefiez și mă scurg pe sub porți

lumina ce-nvie e-acolo departe
n-am suflet să strig n-am picioare să merg
cuvintele mele m-au părăsit în etern
numele meu e blestem

frigul sparge oase-năuntru
și diavoli ard suflete eu sunt combustibil
fierb sub gheața ce se-așterne pe mine
nu mai am suflet sau nici n-am avut

e totul o moarte e totul un viscol
tu nu apari să-mi întinzi un toiag
nu mai văd cărarea sau pentru mine s-a șters
și tot ce aud

e tăcerea ta ce mă strânge de gât
ecoul ei în mine se pierde
îmi taie răsuflarea orice clipă ce trece
mă duc în pământ mă duc să rămân

când nimicul din jur mă strânge cumplit

(3 APR 2021)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *