Fan ciclism

De mai mult timp mă gândesc la chestia asta, dar acum, cu ocazia turului Spaniei, m-am gândit s-o spun și pe blog. Îmi place să pedalez și cândva făceam asta destul de des, aproape zilnic. În urmă cu câțiva ani, însă, mi s-a stricat bicla și de atunci mă mulțumesc doar cu privitul ciclismului la televizor. Mi-ar plăcea mult să privesc o etapă dintr-un mare tur mai de aproape. Dar nu ca spectatorii pe care îi vedem la tv. Ar fi prea static pentru mine să mă poziționez într-un loc și să privesc de acolo când trece plutonul pe lângă mine. Eu ar trebui să fiu pe șosea.Dar nu în pluton, lângă ceilalți, căci sunt conștient că nu aș rezista, ci într-unul din vehiculele care însoțesc cicliștii, fie el mașină sau motocicletă.
Acum aș fi mulțumit și dacă aș avea forma fizică de altă dată și bicla funcțională, să pot veni la bunici, la vreo 40 km de casă. Totuși, chiar și atunci, distanța asta o parcurgeam în 2 ore.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *