Herăstrău

Am mai pătat un parc
Cu vers din timp pătrat
Cu mintea-n dor uitat
Parazitând un suflet paralizat

Dacă par agitat
E fiindcă sunt demodat
Mă-ndrăgostesc de alei
Și de cum bate soarele pe cerceii tăi

Dar aici băncile-s reci de fier
Niște barăci pe poteci unde sper
C-o să vii să dezlegăm un mister
Într-o zi să-ngropăm un blestem

Al meu acela de a rătăci
Când nu urci în nacela iubirii
Iar eu să m-arunc n-am suficiente ferestre zău
Îți las dragostea mea zestre sub o lespede-n Herăstrău

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *