Îmbrățișând spini

îți pot dărâma o lume întreagă doar cu o clipire
dar nu vreau
mereu am ales să mă dărâm pe mine
să îmi pictez sub ochi cu putoare din mocirlă
semnele de război
să îmi înfig în tălpi cei mai veninoși colți de cobră
sunt mai confortabili
să îmi strâng gâtul cu cea mai rezistentă scoarță de copac
aș supraviețui

prefer o mie de morți pașnice
în locul unei vieți dureroase
și un trandafir cu cei mai mari spini
să îmi stea în gât tot timpul

scoate-mi ochii
și arată-mi calea
rupe-mi picioarele în fața celui mai lung drum
și am să merg
am să scriu
am să fiu
atât cât voi mai putea
pentru că fără să aleg eu asta
mă acopăr cu pământ
ca și ceilalți să poată merge

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *