Îmi vorbesc toate

Azi totul a mers aiurea ca o mașină din care șoferul a sărit pe geam. Însă cel mai vătămat a fost șoferul. L-au certat toți cactușii orașului fiindcă nu le dădea dreptate băncilor, care spuneau că deși oamenii sunt diferiți, toți se așează pe ele să se odihnească după o zi grea.
Un telefon public uitat pe o stradă lăturalnică a fost martorul unei scene mai puțin obișnuite: un ambalaj ieșit la plimbare, care se parașutase pe lângă un coș de gunoi, și-a cerut scuze și a repetat manevra până a nimerit locul adecvat.
Dar cel mai mult mi-a plăcut povestea unui capac de canalizare din mijlocul unei șosele, care a adunat frânturi de viață din gurile roților mașinilor ce treceau pe acolo. Evident că nu știu povestea, că nu vorbesc limba capacelor de canal, aceasta mi-a fost spusă de o picătură de ploaie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.