împiedicat

vocea îmi alunecă pe pereții goi
crezând că-s umerii tăi
lasă-mă să-ți aburesc sufletul cu respirația
transpirația să curgă-n foi
fii tu clapele mele și-am să te cânt până mor
cu ochii închiși și cu poftă

îți plantez un sărut pe pulpă
să creștem o pădure și lupi să fim noi
inspirația urcă
pe gât ți se scurg idei
de sân ți s-a agățat o limbă
-ți pun mâna pe mijloc și cobor la noroc

buricul tău îmi șoptește
dar eu n-ascult c-am pus vorbe mai jos
zici că țin toată fericirea în palme
dar e doar fundul tău mă coapse de tine
și spatele tău arcuit mă lansează
către un carusel de gemete fine hai

ridică-mi sufletul și scutură-l de praf
iar m-am împiedicat de iubire

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *