Sau așa ar trebui să fie, nu? Ar trebui să sune ca o ușurare, ca o realizare sau (nu) mai știu eu ce. Ei bine, nu e chiar așa! În ziua de azi este destul de ușor să intri la o facultate, chiar și dacă ai avut rezultate mediocre pe perioada liceului și/sau la BAC; aproape sigur vei prinde un loc la taxă pentru că ei abia așteaptă să îți ia banii. Provocarea abia acum începe și, cel puțin eu, voi avea mult de muncă. La propriu. Și ar trebui să încep chiar în secunda asta ca să am o șansă să strâng măcar o parte din costurile care trebuie acoperite. E adevărat și faptul că poate îmi este necesară această schimbare, dacă nu dintr-o sumedenie de alte motive, măcar pentru faptul că scap de orașul ăsta în care m-am simțit blestemat în ultimii (prea mulți) ani.
Mai aveam eu și alte planuri pentru vara asta. Unele s-au autoeliminat de pe listă, pentru celelalte e, din nou, nevoie de muncă. De exemplu, se pare că, pentru moment, și Noului Eu îi place muzica, așa că mi-ar fi plăcut să am o chitară electrică, chiar dacă nu știu să cânt la una :)), ca să pot face ceva și pe partea Rock-ului, deși cred că rolul de solist vocal mi s-ar potrivi mai bine 🙂 ; m-am cam lămurit cu rap-ul, deși nu e exclus să mai fac câte ceva și în sensul ăsta 😀 .
Mai înainte vreme (ce urât sună! :))) ) ieșeam des cu bicicleta. Aceasta zace defectă printr-un garaj de ani de zile, dar, dacă tot se cere o schimbare, mi-ar plăcea să încerc un skateboard. Promit că nu am să cad de pe el la prima cursă! :)))
E un pic amuzant cum, în ultimele ore, Noul Eu parcă se uită prin cel Vechi să vadă dacă îi mai trebuie ceva. Până se hotărăște el, vă las, trebuie să intru în mindset-ul de muncă! 😀