Dacă răspunsul e afirmativ, mă bucur! Cred că pasiunile noastre sunt cele care ne fac să ne simțim diferiți față de ceilalți și să ne credem un pic speciali, fără ca acesta să fie un lucru rău.
Eu am renunțat la majoritatea lucrurilor care se pot încadra între cele spuse mai sus, la unele de câteva luni, la altele doar de câteva săptămâni, fără să-mi fie deloc ușor nici măcar pentru o secundă. Deși încă mai cred că am luat o decizie corectă, tot îmi stă gândul la faptul că așa cum sunt acum nu am devenit un om simplu, ci mai puțin decât un om.
În acest moment nu știu dacă e posibil sau dacă are vreun rost, dar aș vrea să îndrept asta. Așa că mi-am pierdut (sau poate am câștigat) timpul lucrând la o piesă cu care am rămas dator din perioada în care scriam versuri. Am trecut din nou de la stadiul „nu-mi place așa, poate dacă modific asta iese mai bine” la „fie cum o fi, bine că am reușit s-o fac și pe asta” și mi-a mai rămas doar puțin de făcut. Un refren, adică. Însă unul care sună în toate felurile, numai cum vreau eu nu. Teoretic, aș putea să renunț la el și să las melodia fără, la fel cum sunt și alte piese de-ale mele. Dar îmi plac atât de mult versurile pe care le-am scris ( 😀 ) și modul în care se îmbină cu negativul în mintea mea încât am să mă mai chinui cu el înainte să mai încerc încă o dată și tot așa 🙂 . Cum nu prea sunt răbdător, sper ca mâine să fie gata și să mă achit și de acest lucru.
Spuneam că am renunțat la pasiuni pentru că nu mai vedeam niciun viitor pentru ele. Poate că aveam dreptate sau poate că încă nu e timpul lor (totuși, cât am așteptat!). Cred că lucrul de care am nevoie acum este o încurajare, sau de fapt o grămadă mărișoară 😀 , așa că te rog să asculți câteva dintre melodiile mele mai recente de pe canalul de YouTube TSB și să mă minți că îți place măcar una, apoi să îmi spui care!
Cred că am scris suficient, deocamdată! Suficient cât să bifez că nu am lăsat visurile Eului Vechi să moară. Nu încă!