te-am întâlnit mult prea devreme
să te cunosc e prea târziu
între timp am scris de lene
pe suflet „ocupat – revin
atunci când n-o să mai fiu”
și-au citit poeți poete
și-au văzut și mari și mici
dar nimeni n-a vrut să se-ntrebe
care căi și ce tramvaie
cu forța m-au adus aici
lăsam ușile deschise
trânteam geamuri de pereți
să intre gene de lumină
lăsând umbre curioase
ce-acum n-o să mai vedeți
că mi-am construit cetate
cu multe trepte fără trape
cu lespezi și turnuri înalte
din care într-o zi m-arunc
ca să revin la realitate
iar pân-atunci se-aude jos
doar o parte din ce sunt
arunc bucăți din piatra tare
să facă gaură în zare
să-mi lase forma în pământ
propria-mi groapă de mormânt
fotografie din Kabul, Afganistan de la Suliman Sallehi, via Pexels