umblă urletele slobode pe stradă
gândaci negri se iau de mână cu ura
să spargă în fața mea
toate iluziile
palme de tigru aruncă săbii cu flăcări
să fure lumina
din ce loc al iadului
au plecat toate
cobor acolo gol-pușcă
să le scuip în față mizeriile pe care
mi le-au dat drept hrană
m-au întors pe dos
ca pe o molie ce făcea reclamă la haine
m-au legat de picioare
și acum mă lovesc cu biciul pentru
că nu pot alerga
peste o lună am să îmi fac
un tort ornat cu sângele lor
din care li se va scurge fericirea
iar din craniile lor
îmi voi face torță
să-mi lumineze drumul înapoi
către viață