pe terasă lasă-n plasă tristețea
s-o mănânce câinii vagabonzi
ia de pe plajă o vrajă o transă
ascunde-mi-o-n suflet
ia timp de pe ceas și timbrul din glas
să ne închidem într-o scrisoare
și când ne-om trezi într-o zi iar copii
să ne îmbrățișăm o amintire de la mare
așa mi-ai spus când mi-ai dus sufletul acolo sus
și eu te-am crezut
dar acum sunt iar jos cu suflet osos ce trage spre cosmos
totuși încă te cred