sărută-mă furtună

vers peste vers și gând în gând
mă bucur să te mai cunosc din când în când
pe vreme cu ploaie și vânt
sărută-mă blând
sunt eu nimicul
n-am ce s-arăt nici ce s-ascund
eu suflet putrezitul
sărută-mă blând

tăcere-n tăcere
cu vorbele-n palme
cu picioarele-n mare
când distanța se dărâmă
sărută-mă furtună

One thought on “sărută-mă furtună

  1. Ciobeşte-ţi scutul din aură veche…
    mai timpuriu decât luna pe care-o priveşti,
    de socole.
    Şi tot n-ai să scoţi la suprafaţă nimicul…
    Trebuie să recunoşti că e inexistent.
    Trebuie să accepţi că ochii altora nu văd…
    nu văd ce vezi tu cu ai tăi, nimicul…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *