intransigența cadrelor astrale

stăteam în coadă cu quasarii
la un ghișeu intergalactic
cu pașaportul într-o gaură neagră
cusută și ruptă apoi lipită

în picioare aveam niște comete vechi
și o non-materie ciuruită îmi acoperea pieptul
respiram lumină primită cu porția
defecam praf și gheață

am întrebat cum să ajung în Dilectio Proximo
mi-au zis că n-au ieșit niciodată de pe calea lactee
eu proaspăt întors din Depresium Tremens
aveam bagaje ba nu aveam

infinitul – un control de rutină
și-o poză cu ea să întreb
oare-a văzut-o cineva și pe unde
dar nu cunosc limba și nu pot s-o vorbesc

mi-am pierdut suflul deodată
și-am căzut direct în mormânt
mi-au pus poza ei la cap pe o piatră
să mă bântuie și când nu mai sunt

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.