din rădăcină

am prins lumina de picior
și mi-a rămas funingine pe mână
strigam către pământ după ajutor
și mă-mbătam cu raze de lună

săream peste zâmbete la micul dejun
nu le primeam nici la cină
să fiu ca tine dacă sunt nebun
scoate-mă din rădăcină

îi șopteam vidului povești de dragoste
eu credeam că ți le scriu ție
vedeam altceva unde nimic nu e
pereți în călătorie

atunci când lumina mi-a vorbit
m-am împiedicat de voce
timpul avut la dispoziție a cam răgușit
nici ecoul nu-l întoarce

la umbră e mai cald sau așa mă mint
tu gândești fără vorbe
eu pictez cu stele pe granit
și mă murdăresc de note

dacă sunt ciudat semăn cu tine
o bucată de rai în derivă
amestecat cu ce n-a ieșit bine
smulge-mă din rădăcină

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *