Joaca timpului

de vreme ce trec vremurile
devreme pleacă trenurile
se schimbă obiceiurile
rămân aceleași cheiurile

ochii împăienjeniți
treziți direct la bătrânețe
sunt de vreme limpeziți
de zâmbetul din fețe

plugarii ce muncesc pe frunți
n-au luat pauză vreodată
construiesc pe spate munți
sub o cascadă minunată

deci n-avem de ce ne teme
și putem merge alene
printre zeci tipuri de vreme
zâmbete largi sau cangrene

și pe fețe ce se cerne
doar noi vom putea discerne
însă vom lăsa pe-afară
doar adieri de primăvară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *