de vreme ce trec vremurile
devreme pleacă trenurile
se schimbă obiceiurile
rămân aceleași cheiurile
ochii împăienjeniți
treziți direct la bătrânețe
sunt de vreme limpeziți
de zâmbetul din fețe
plugarii ce muncesc pe frunți
n-au luat pauză vreodată
construiesc pe spate munți
sub o cascadă minunată
deci n-avem de ce ne teme
și putem merge alene
printre zeci tipuri de vreme
zâmbete largi sau cangrene
și pe fețe ce se cerne
doar noi vom putea discerne
însă vom lăsa pe-afară
doar adieri de primăvară