Ieri mi-a fost mult mai frig decât am crezut vreodată că îmi va fi. Prin vene nu mai curgea sânge, ci cuburi roșii de gheață. La intervale regulate mai trecea și câte un cub gri, din cauza carboxihemoglobinei (fumătorii care au fost atenți la orele de biologie din liceu știu ce zic). Informația aluneca printre sinapse, așa că nu m-am forțat să scriu vreun text super-grozav cum rareori mai scap pe aici. Am reușit, totuși, să mă încălzesc puțin la focul pasiunii de a scrie versuri și am strâns la un loc 16 bucăți de piese al căror viitor este incert și nu mi-am dorit să se piardă în oceanul planetar al internetului. Sper că, dacă veți avea timp, să aruncați un ochi sau pe ambii pe acolo și să-mi scrieți o încurajare sau, de ce nu, chiar o critică!