mă strâng zilele

cui să-i desenez zâmbetul
în povești dacă tu nu
ești deja cuvintele țipă
te-au pierdut când te-am
pierdut după pagina
aia gri în care credeam
c-am să te văd și
a doua zi

mă strâng zilele
de gât mă lovesc
cu capul de pereți
și de betoanele
orașului plin de
pași goi și tăcuți

de cine să-mi
lipesc inima când vrea
să meargă în
pământ cine să
mă prindă când în
melancolie dincolo
de geamandură

mă arunc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *