Muzica sufletului

Cand scriu poezii parca prind portanta-n suflet
Cu fiecare cuvant mai urc o treapta catre rai
De cand eram tanar eu visam la nemurire
Acum vreau sa rezist cat mai mult doar.
De idei nu duc lipsa, pe asta ma bazez
Cand din lumea asta plina de iluzii evadez
In poezie, pentru mine-i melodie
Si-o respect ca pe oamenii batrani.
Habar n-aveam ce-aveam sa fac atunci cand am venit pe lume
E normal, fiindca nu stiam nimic sa fac
Acum vreau sa dau literaturii nume
Si in cinstea ei cu prietenii sa beau.
Astea nu-s cuvinte simple, sunt simtiri atat de pure
Ce le vars pe foaie cand ganduri regurgitez
Mi-as dori sa raspandesc buna starea in lume
Dar mi-e teama ca n-am sa reusesc.

N-am mai scris atatea versuri de pe bancile liceului
Bucati de lemn atinse de un suflet creator
Ce s-a ferit mereu de rele cand scria pe bune
Dar nu a ales sa fie pictor sau sculptor.
Daca vrei putina pace, ai incredere in mine
Am sa scriu intotdeauna, nu ma las pan-am sa mor
Vocile astea din cap cica imi fac bine
Asa c-am sa fac parte din ele tuturor.
Citeste o carte, nu-ti fie frica de moarte
Este doar un pas pe care toti il facem
La sfarsitul vietii este mai important
Ceva in urma ta sa lasi.
Am scris aceste versuri inconjurat de fapte
Care m-au facut cel ce sunt acum
Traiesc de-atata timp pregatit de schimbare
De restul ma simt depasit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *