numai luna
și picioarele tale
hai să ne scăldăm goi
să fac pâine din părul tău
care mă aleargă alunecând pe frunze
cu mâinile
desfaci o cascadă
să ne ascundem de oameni
din ochii tăi
facem prăjituri
să avem ce mânca pentru tot restul vieții
de ce plouă
și mintea îmi pleacă
în junglă
?
Poezia/postul de astazi e cam… neinspirat. Ce s-a intamplat, nici măcar n-a venit primăvara sa ai astenie?
În general nu vreau să caut scuze, dar poate o fi și din vin durerii de cap completate de o durere dentară.