nebun și pacient

Să îți topesc în sâni natura
Să îmi frec pietre de călcâie
Pe alei decolorate de buzele noastre centrifugate
Înfrunzind în ochi seninul interior
Timpul nu și-a plătit creanțele
E căutat la polul iubirii
Să o aducă la Ecuator

Din ochi să îți fur trăire
O înmulțesc în piept nu în laborator
Din coapse am să storc răbdare
În eprubete cât o îmbrățișare
Cu care să mă lipesc de adn-ul tău
Cercetarea e departe de finalizare
Cât timp îți sunt nebun și pacient

Pe umerii tăi voi așeza pace
Am s-o sărut pe gât în sus și-n jos
Și pe malurile bolnave
Unde mi-am sinucis prea des speranța
Care apoi a înviat din foc
Mi-ai pus dragoste pe ochi
Și nu mai văd

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *