e calmul dinaintea furtunii spun
unii eu mă țin
de șotii și ele
se țin de mine dansăm
și râdem furtuna
e deja în noi calmul
o piesă de teatru pictată
pe cerul gurii un sandviș
de visuri prea
acre mă-mbată arsura
de piele-mi cusută
o hartă cu spatele
ca timpul jurnal al tuturor
lucrurilor făcute un sos
dar mâncarea e
veche și nu are
gust din mintea otravă
de șoareci o potcoavă
în cui încui culpa c-o
cheie desfac
un recipient din sticlă nu văd
că viața
nu-i transparentă nimicul
o constantă constată c-am
întors drumul sub palmă în pantă
se nasc speranțele toate n-au
toarte n-au
nici inimi să bată