cu muzica urlând în pavilioanele auriculare
ca să nu-mi aud dorul
inspirat de lipsuri și depărtări
pot numi coșmar orice vis frumos
mai lasă-mă să dorm o clipă
sau descuamează-mi țesutul epitelial
ieși-mi din minte
am sufletul tumefiat și plin de echimoze
trecutu-mi văd ca spectator
e punct final
să nu mai înțeleg nimic
să văd doar forme
ce dracu sunt gândurile
doar electricitate pune-mi un bec în frunte
că s-a stins cel din piept
să nu mai simt vântul
care trece prin mine
eu rămân pe loc
rămân pe punctul meu
care se micșorează
eu mă micșorez
mă usuc și albesc
un frizer malefic s-a jucat pe ascuns cu axonii mei
cineva a intrat cu polizorul în tecile mele de mielină
mi-e scris pe ceafă punctul final