Nimic, mereu

Mort de-acum sunt pe vecie,
Nori s-au adunat pe cer,
Si n-ar putea vreo poezie
Sa ma mai miste.

Inconjurat de gauri negre
Ce absorb euforia,
Speranta, nu se mai vede,
C-am sa gasesc poezia.

Dar ma uit in jurul meu
Cu ochi tulburi
Si aud nimic…

Sa nu te superi
Daca-ti zic:
Tu n-ai fost aici mereu!

3 thoughts on “Nimic, mereu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *