Probabil stiti din pagina „Despre mortladatorie” ca, in afara de scris, sunt pasionat si de muzica rap. Insa nu toti putem face in viata tot ceea ce ne dorim. Din muzica asta frumoasa eu am ramas doar cu versurile deocamdata. Insa, intr-un viitor, cred, nu foarte apropiat voi reveni si pe acest plan. Va las aici cateva versuri dintr-un cantec despre traiul Romanesc .
Etichetă: fără speranţă
Nimic, mereu
Mort de-acum sunt pe vecie,
Nori s-au adunat pe cer,
Si n-ar putea vreo poezie
Sa ma mai miste.
Inconjurat de gauri negre
Ce absorb euforia,
Speranta, nu se mai vede,
C-am sa gasesc poezia.
Dar ma uit in jurul meu
Cu ochi tulburi
Si aud nimic…
Sa nu te superi
Daca-ti zic:
Tu n-ai fost aici mereu!
Uscat
Nu mai am lacrimi. S-au uscat demult. Au rămas doar şanţuri în obraji. Fiecare obstacol pe care îl întâmpin în viaţă mai îmi sapă puţin în aceste şanţuri. Nimic nu le mai poate astupa, dar nici eu nu mai sper asta. Sper doar că, într-o zi, voi primi aripi…