Nu sunt chiar genul de om care i-ar oferi inelul partenerei ascunzându-l într-un ou kinder, chiar dacă nici asta nu e o idee rea, însă a mai fost folosită.
Eu sunt genul de om care i-ar povesti cum a fost plecat într-o altă galaxie, pe o planetă unde plouă cu diamante pentru a alege piatra cea mai frumoasă. Apoi i-aș povesti cum am stat între doi Sori pentru a îi da pietrei forma potrivită. Nu în cele din urmă, i-aș relata cum am topit în palme o cometă pentru a face corpul străveziu și enigmatic al inelului.
Și tot nu ar fi perfect până nu aș coborî în centrul pământului, mai departe decât a reușit vreodată să ajungă profesorul Lidenbrock, într-un loc aproape la fel de încins precum furnalul inimii mele, unde aș închina inelul lavei ce întărâtă emoții pentru ca acesta să-și capete strălucirea eternă care-l va transforma dintr-un simplu obiect într-o adevărată bijuterie…
Eu ți-am spus, draga mea, că nu e bine să amesteci vodca cu fanta roz!