mai întâi te-aș săruta pe frunte
să te fac să-mi spui cuvinte și mai multe
apoi aș ajunge și acolo
unde-ți ții pachetul de Marlboro
sub dantela ta cu minimioare
ce-mi taie inima și lasă fluturii să zboare
și-aș coborî din nou cu buza nu pe scări
la mezanin unde se fac flotări
să-ți interpun un semn de întrebare
care când răspunzi devine exclamare
apoi te-ntorc cu fața la perete
de care te lipesc doar sunt maestru în tapete
ne rulăm și derulăm ca o casetă
ca un sushi doar că într-o mochetă
strălucești și oftezi în lumina indirectă
dar pentru mine rămâi doar pe jumătate poetă pe jumătate perfectă
(fotografie de la Ann H, via Pexels)