„Femeia scumpă plătită” – O manea din literatura spaniolă de secol XX

Ieri am terminat de citit prima carte pe anul acesta, după aproximativ o săptămână de plimbat ochii pe câte 2 capitole pe zi; o carte destul de mică, numită „Femeia scump plătită”, scrisă de Jose M. Carretero.

Întâmplarea mi-a pus această carte în brațe și, cum îmi plac cărțile vechi, am lecturat-o, deși, pe măsură ce terminam capitole, semăna tot mai mult cu o manea.

Fără să dau prea multe detalii, în poveste este vorba despre viața și transformările prin care trece o damă de companie din Madrid, de la căsătorie până la deces. Carolina (prescurtat Carola, cum o vei întâlni cel mai des în text) este personajul principal, deși ai putea fi tentat/ă să crezi că este vorba de Fernando, soțul acesteia. Încă nu sună a manea? Așteaptă!

Toată acțiunea cărții este centrată în jurul acestei transformări a Carolei din soție în damă de companie și apoi în ceva foarte ciudat. Însă nici bărbatul menționat mai devreme nu are o viață tocmai ușoară, acesta ajungând în final alături de sora Carolinei.

Știu că e cam vag ce am scris, dar altfel aș fi riscat să repovestesc aici toată cartea, lucru pe care nu mi-l doresc. Totuși, mai e un lucru interesant de menționat.

Există o persoană care, în secolul acesta, a antevăzut acțiunea cărții (e cunoscut faptul că unele persoane de o anumită etnie pot citi trecutul, asta dacă știu să citească). Este vorba de Romeo Fantastik în a sa melodie „Oh, Carolina” (de a cărei audiție am să te scutesc, dar o poză întru amintire tot pun), în care se pot identifica cu mare ușurință tipuri de mesaje adresate cel mai probabil unei prostituate. Ceea ce mă face să cred că nu e o simplă coincidență e faptul că melodia poartă numele personajului din cartea spaniolă, dar și că mai sus numitul om apare în compania a două brunete, exact cum este redată situația din carte. Așadar, tind să cred că textul cu care am pierdut zeci de minute în ultimele seri nu este (doar) o telenovelă, ci o veritabilă manea de secol XX.