lumină să mor

ți-am spânzurat de deget
un semn de întrebare
care de dedesubt s-a așezat pe burtă
și mușcă

pisica e la ușă
în marș de plecare
cu urechile spre o nouă luptă
cu laptele stricat

tabloul se clatină
îi crește barba
praful strălucește mai alb ca niciodată
sub unghii de stăpân

pământul face ochi
să vadă cine îl vizitează
cu brațele deschise
face loc de promisiuni

stelele se sting
prea scumpă energia
câteva brichete uitate
ne fac lumină să murim

(fotografie ... Citește mai departe!

Meritați să fiți mințiți!

În ultimele zile am fost martorul unei adevărate lupte a declarațiilor dusă între populație și autorități în ceea ce privește combaterea infectărilor cu covid 19. Ca orice cetățean al internetului, vin și eu cu (încă) o părere despre toată această bulibășeală.

Concret, de o parte oamenii acuză autoritățile că ascund adevărata amploare a numărului de infectați pentru a nu se vedea slaba lor pregătire, de cealaltă parte, autoritățile spun să urmărim doar informațiile din surse oficiale, iar acestea vin doar ... Citește mai departe!

ce n-a fost

și dacă n-am să te mai recunosc
cu fluturi în păr cu iarna în palme
briza ce-ți dă părul în ochi
hotar spre amintiri ce-s departe

cu sufletul ciobit de sticlă
în care nu se reflectă prezentul
și stânca pe care scriu
un instrument de tortură

veșnic la malul sufletului
unde eșuează iubirea
aruncă-mi frânghia să ies
cu gâtul înainte

acum păsările pe cer zâmbesc
trecutul tău e-o frunză de toamnă
al meu e o gaură neagră
în care s-a ... Citește mai departe!

Cu Coronavirus sau nu, capitalismul trăiește!

Toată agitația asta cu oameni care golesc rafturile magazinelor cu teamă de coronavirus mi-a dat un pic de gândit. Nu e ceva complicat, dar zic că merită trecut în revistă. Ceea ce nu face parte din panseul de azi e faptul că în România NU a fost confirmat niciun caz de infectare și, chiar de ar fi fost, de la un purtător de virus până la a nu a mai avea ce mânca e cale lungă.

Primul lucru care mi-a ... Citește mai departe!

moartea de ieri

e un teatru de șoapte aici
un călcâi de noapte acolo
și vise împletite cu dorul
unde mi-e mintea nu-i și piciorul

un zâmbet strigă tăios
mă roade de gât tăcerea
ca o funie trecută prin inimă
frânghie groasă de cânepă

sub pașii mei universul
deasupra doar o lumină
artificială ca sufletul tău
bolnavă cum mi-este iubirea

îmi bat cuie în limbă
să tacă vorbește aiurea
cu capul în ghete
așa armata-mi începe

și doare nașterea pentru cine ia viață... Citește mai departe!