Am un ceainic în care îmi fierb dorințele. Dar nu are capac și unele mai scapă. Nu mă duc după ele, că am destule. Le țin mereu la foc mic…mă duc să văd dacă s-au făcut!
Fericirea supremă
Fericirea supremă e ascuțită. Te poți tăia în ea. Se ascunde în colțurile întunecoase ale minții. Te face s-o dorești, ca un drog puternic. Îți apucă venele și cântă la ele ca din harpă.
Fercirea supremă nu e un sentiment, e un animal de pradă. Adesea ucide. Dar mai întâi se joacă cu tine ca o pisică cu șoarecele. Apoi se joacă cu sufletul tău.
Ce e fericirea supremă? E Dumnezeu, sau dracul?
Spânzurătoarea(pe scurt)
Iată încă un joc consacrat, mai ales printre copii. Eu aş prefera, însă să fie jucat de bătrâni trecuţi de 70 de ani. Se caută o problemă, sau se inventează. Cu problema în minte se alege locul spânzurătorii. Se caută răspuns problemei. Dacă rămâne fără răspuns se agaţă ştreangul. Unii îl agaţă de gâtul altora, dar eu recomand o grindă groasă. Se caută o persoană care să faciliteze rezolvarea problemei. Dacă nu e găsită, se pune ştreangul de gât şi…... Citește mai departe!
Uscat
Nu mai am lacrimi. S-au uscat demult. Au rămas doar şanţuri în obraji. Fiecare obstacol pe care îl întâmpin în viaţă mai îmi sapă puţin în aceste şanţuri. Nimic nu le mai poate astupa, dar nici eu nu mai sper asta. Sper doar că, într-o zi, voi primi aripi…
Acum e perfect…
Sunt un pescar desăvârşit! Am prins 2003 peşti cu 66 de momeli. I-am agăţat bine ca să nu mai poată pleca. Acum mă pot lăuda cu singurul blog (nu sunt sigur că e singurul) care a avut atât de puţini vizitatori într-un an! E perfect!!!
***Trebuie să menţionez că momeala folosită a fost VIRTUALĂ şi că NICIUN peşte nu afost rănit de la înfinţarea blogului! Vă mulţumesc!***