sunt mult prea obosit ca să mai scriu
dar te-aș săruta pe frunte târziu
unde ceasul îți numără râsul
și nu poate ține pasul
sunt mult prea obosit să mai pot merge
dar îți sărut tălpile gândurilor
și buzele simțurilor
unde ploaia de lacrimi ne șterge
sunt mult prea obosit să mai gândesc
dar te sărut pe ceas pân-amețesc
sunt mult prea obosit să mai respir
dar te sărut cu delir
oriunde te găsesc
(de obicei în vis)