ce n-a fost

și dacă n-am să te mai recunosc
cu fluturi în păr cu iarna în palme
briza ce-ți dă părul în ochi
hotar spre amintiri ce-s departe

cu sufletul ciobit de sticlă
în care nu se reflectă prezentul
și stânca pe care scriu
un instrument de tortură

veșnic la malul sufletului
unde eșuează iubirea
aruncă-mi frânghia să ies
cu gâtul înainte

acum păsările pe cer zâmbesc
trecutul tău e-o frunză de toamnă
al meu e o gaură neagră
în care s-a ... Citește mai departe!

Picături

Mi-ai aruncat sufletul într-o gaură neagră
Ce nici filozofii nu pot s-o înţeleagă…
Pentru ceilalţi e nebunie pură
Când mie din suflet mi se fură…

Neînţeles am fost dintotdeauna,
Stăteam şi meditam la ce-i greşit
În mine. Acum îmi este totuna
Dacă-s vesel sau nefericit

În aparenţă. Căci esenţa mea
S-a scurs şi încă pică
Până la o greşeală mică
Ce o va termina.