Primul scâncet al evoluției

astăzi nu mai învățăm să numărăm
mai avansăm și noi cu o lecție
mai umplem o tablă de noi
prin suprapunere cu cretă

desfacem degetele în care țineam abace
și luăm ceva mai modern
îl lăsăm să cânte și să alerge după fluturi
prinși cu sfori de nori

a trecut vremea când alergam animale cu bețe
acum le ținem lângă noi cu cârpe
mâinile noastre poartă semnele luptei cu străbunii lor
chiar de suntem prieteni cu nepoții

nu mai construim case de lut
le dărâmăm și pe cele de beton
căci pentru a începe ceva nou
cu lucrul vechi trebuie să terminăm

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.