Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Este extraordinar tot ceea ce mi se întâmplă începând de la sfârșitul lunii aprilie și atât de puțin plauzibil încât încă mă întreb dacă este ceva real. Desigur că e real și, dacă am avut o aniversare ratată, norocul a început să se revanșeze față de mine de Paște.
În primul (și cel mai important) rând, am avut bucuria de a petrece foarte mult timp cu prietenii, chiar și cu cei cu care nu mă mai întâlnisem de mult. ... Citește mai departe!
astăzi nu mai învățăm să numărăm
mai avansăm și noi cu o lecție
mai umplem o tablă de noi
prin suprapunere cu cretă
desfacem degetele în care țineam abace
și luăm ceva mai modern
îl lăsăm să cânte și să alerge după fluturi
prinși cu sfori de nori
a trecut vremea când alergam animale cu bețe
acum le ținem lângă noi cu cârpe
mâinile noastre poartă semnele luptei cu străbunii lor
chiar de suntem prieteni cu nepoții
nu mai construim ... Citește mai departe!
S-a trezit cu fața la cearșaf, aproape sufocat. S-a dat jos imediat și a deschis geamul pentru a fi trezit mai bine de palmele reci ale zilei de 27 decembrie. Aerul era destul de rece, însă nu cum s-ar fi așteptat: afară erau nu mai puțin de 15-16 grade și soarele strălucea ca o bijuterie scumpă purtată cu eleganță. S-a îmbrăcat repede și a ieșit să bea cafeaua. Din diverse motive, cafeaua la ibric nu avea niciun efect asupra lui ... Citește mai departe!
M-am așezat pe canapea, față în față cu mine. Între noi aerul a devenit tăios de se vedeau respirațiile cum conversează. Priveam în ochii celuilalt eu. Vedeam în ei toată tristețea pe care eu nu aveam curaj să o arăt. Vedeam în fața mea acea persoană care cândva era nepăsătoare la tot și toți din jur. Când mă uitam înapoi la mine vedeam schimbarea. Vedeam frigul din suflet, dar și pe cel din cameră. Simțeam pe obraji nepăsarea celorlalți față ... Citește mai departe!
Am o viață amară
De joi dimineața până miercuri seară.
Am multe idei în cap, nici gând de plictiseală,
Doar timp de pierdut și nu-i o sarcină ușoară.
Atacat din toate părțile, mă mișc printre obuze,
Nu-mi recunosc greșeala, deci nu o să-mi cer scuze;
Fac act artistic, nu e nimic mistic,
Că-mi place să țin tot la un nivel simplist!
Scriu versuri șapte zile pe săptămână,
Mi-a intrat pixul în deget, scriu și bandajat la mână.
Scriu pe foi ... Citește mai departe!