Era departe tare
Peste mii hotare
Fierbând ierburi amare
Şi-ascunzându-se de soare
Stătea-n al ei castel
Cu un şoricel
Ce ducea cu el
Un puricel.
Castelul era mare,
Nu făcea umbră la soare,
Sursă de-ncântare
Pentru orice privitoare
Chiar şi animalele
Îi băteau aleile
Venind cu ploile
Şi plecând cu serile.
Iar prinţul ce-o dorea
Pe hartă o căta
Şi nu o găsea
De departe ce era
A mers el pe cal
Cale de-un cvartal
Când un miros de mangal
Se ridica din praf
Găsi şi castelul,
Îi coborî podul,
Trecu el cu calul
Şi, după dânşii, norul
Dar furtuna nu veni
Şi pe prinţesă o iubi,
Iar acum trandafirii
Sunt plini de glasuri de copii.