Nu m-am putut abține de la a scrie, chiar dacă e târziu (sau poate devreme pentru unii) și mai sunteți alții care munciții câte 12 ore ca mine, și nu mai aveți timp/chef de citit bloguri. Vă înțeleg perfect! Și eu simt că îmi fuge timpul de sub picioare; încerc să îl cad pe coadă ca să îl opresc, să îl încetinesc măcar și atunci miaună. Singurul lucru care mă împinge să muncesc în continuare e gândul că poate așa mai prind și eu niște visuri evadate.
Noapte bună!