Ne călcăm pe bătături, că am cam luat-o pe arătură
Căci spre fericire noi căutăm o scurtătură;
Oamenii se schimbă când simt miros de invidie,
Dar asta nu face parte din această melodie.
Nici luminile ce azi nu se mai văd
Și pare că răbdarea toată a ajuns la capăt;
Să chemăm minerii din puțuri să o scoată
C-aici este prea cald și lumea-i relaxată.
S-aprindem niște torțe, aduceți din vecini!
Vom da foc și la case, la un loc cu spini
Ce ne-au ținut legați în gânduri nemiloase
Prea mult și nu mai știm libertatea cum miroase.
E putredă și ea, să o băgăm la frigider!
Nu mai vreau să văd oameni buni că pier
În lupta asta continuă către fericire,
Că de două mii de ani iadul e o amintire!
Aduceți aici tot ce este combustibil,
Să fie focul mare, altfel nu-i credibil!
Vrem să apărem la știri și în ziare
Fără să ascundem sub fețe îngrijorare.
Vrem ca timpul uneori să curgă și invers,
Altfel nicio vorbă nu mai are sens
Și ne mânjim pașii cu liniște mândră,
Apoi ne pierdem viața în mai puțin de o secundă.
S-aprindem niște torțe, aduceți din vecini!
Ce-o rămâne din noi să se dea la câini!
Că noi ne vom duce cu zâmbete pe față
În lumea de dincolo să căutăm o nouă viață!
Să ardem lumea asta, nu ne-a făcut bine;
S-o ardem înc-o dată după ce va fi ruine!
S-aprindem niște torțe, poate ultimele,
Și, de-om avea noroc, le-or stinge lacrimile!