Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
nu văd niciun motiv pentru care să mai fumez
totuși aprind lacrimă de la lacrimă
când îmi culeg frunzele uscate
nu văd niciun motiv pentru care aș continua să te iubesc
dar mai las un fum încărcat cu tristețe
să-mi zboare din pieptul necopt
în goliciunea secundelor ce mi se lipesc de ceafă
văd toate motivele
pentru care încă te aștept aici pe bancă
Ne călcăm pe bătături, că am cam luat-o pe arătură
Căci spre fericire noi căutăm o scurtătură;
Oamenii se schimbă când simt miros de invidie,
Dar asta nu face parte din această melodie.
Nici luminile ce azi nu se mai văd
Și pare că răbdarea toată a ajuns la capăt;
Să chemăm minerii din puțuri să o scoată
C-aici este prea cald și lumea-i relaxată.
S-aprindem niște torțe, aduceți din vecini!
Vom da foc și la case, la un ... Citește mai departe!
aud păsărele în brădet
cum își tricotează haine
de floarea soarelui
și din nopțile nedormite
ele poartă în jurul ochilor
oceane rătăcite
pumni de pene
de dor lovite
sângerează deasupra uimirii noastre
caiete cu foi de fag
prin ochii dimineților
se-ascund buimace
să ne oprim o clipă
să le oferim un pahar
cu lacrimi din ziua de mâine
și arome de vară
furăm dintr-un viitor impar
colivii de lux
pentru dușmanul nostru
natural imaginar
viața se credea amuzantă
până am învățat-o să plângă
m-am certat cu toate zilele ei
și nici nopțile nu mă mai leagănă
mă ține legat de mâini și picioare
dar am ochii descoperiți
și pot vorbi
am să spun tot ce știu despre ea
până va demisiona
din ochii ei curgeau lacrimile cerului
cu care putea îmblânzi furtuna
zâmbetul ei potolea furia soarelui
când închidea ochii se făcea liniște
toate animalele tăceau să o asculte
dar ea nu vorbea niciodată
ea cânta
pe limba copacilor
și a pământului înțesat de rădăcini
o puteai asculta doar cu sufletul întreg