nu văd niciun motiv pentru care să mai fumez
totuși aprind lacrimă de la lacrimă
când îmi culeg frunzele uscate
nu văd niciun motiv pentru care aș continua să te iubesc
dar mai las un fum încărcat cu tristețe
să-mi zboare din pieptul necopt
în goliciunea secundelor ce mi se lipesc de ceafă
văd toate motivele
pentru care încă te aștept aici pe bancă