(după o idee a lui Paul Cornell, modificată masiv de mine)
Cel mai probabil nu ai auzit de John Smith. Nu-i nimic, nimeni nu ar fi auzit dacă nu… dar să începem cu începutul.
John s-a născut către sfârșitul anilor 20 ai secolului trecut, în Londra. A lucrat o vreme ca profesor până când, la 45 de ani, a devenit schizofrenic. În acel moment s-a transformat într-o persoană foarte retrasă, puținii oameni pe care îi mai întâlnea fiind doctorii care îl tratau, menajerele și poștașul, care îi aducea mereu vești proaste, Mark „The Master” Higgins, fost jucător de fotbal. Mare parte din timp și-o petrecea în camera lui, atunci când nu își vizita rudele din Cardiff.
Camera profesorului Smith era una obișnuită. O lumină nu foarte puternică era amplasată central, sub ea, mașina de scris (înlocuită mai târziu cu un computer) și în jur, canapele. Pe biroul acestuia se afla un carnețel în care își nota ideile, un soldățel de plumb, un suport de scobitori cu manetă și o machetă a sistemului solar.
La scurt timp după instalarea bolii, după un delir accentuat, menajera i-a povestit cele auzite. Lui John Smith i s-a părut interesantă povestea, așa că a început să scrie întâmplările. Mai târziu, locul de la masa de scris i-a fost luat chiar de cea care îl ajuta la curățenie, căci el își revenea greu și pentru durate scurte.
După 26 de ani de trăit o viață paralelă cu cea reală, creată de mintea lui, fără voia lui, John întrerupe tratamentul. Se spune că în anul acela, 1989, nimeni nu l-a văzut și nimeni nu a intrat sau ieșit din casa lui.
La un moment dat a încercat (sau așa spune jurnalul) să reia vizitele medicale, însă a renunțat după prima. Cerneala cu care era scris anul se ștersese.
Cert este că, începând cu 2005, carnețelul cu povești a început din nou să se umple. Și ce povești!
El era doctorul. Nu își amintea propriul nume, însă numerotase specialiștii care îi trecuseră pragul; în prezent este la al 13-lea. Personajul creat de mintea lui John călătorea printre stele și planete, însoțit fiind de chipurile menajerelor lui. Deși peisajele întâlnite erau de cele mai multe ori diferite, câteva lucruri erau constante: „The Master”, soldații metalici și niște chestii de forma suportului de scobitori, doar că înalte de 2 metri și cu un ochean în frunte.
Am descoperit întâmplător pe internet „caietele” lui John Smith, încărcate de una dintre îngrijitoarele lui, căci fostul profesor a ajuns la 90 de ani. Asta înseamnă că poveștile lui se apropie de sfârșit, iar cel mai groaznic lucru este că, deși lumea va ști din a cui minte măcinată de boală au ieșit acestea, el nici măcar nu mai are habar care este propriul nume…