Am fost depresiv dintotdeauna, dar nu mi-am dat seama

Am început să scriu versuri pe la 7-8 ani. Știi câte poezii vesele am de atunci? Răspund eu, dacă tot sunt aici: să se fi adunat în total câteva zeci, deși eu obișnuiam să creez sute de texte în fiecare an. De ce oare?… Din același motiv am început să fumez în urmă cu zece ani. Și tot din cauza asta îmi petreceam ore întregi cu muzica la maximum în căști, în întunericul camerei mele.

De asta, în foarte rarele momente când cedam nervos, loveam cu putere cele mai solide obiecte din cameră (în fond, nu voiam să defectez ceva, ci doar să mă descarc; nu am lovit niciodată persoane). În aceleași circumstanțe am început să consum (cam mult) alcool pe final de liceu, însă renunțarea la acest obicei a venit de la sine. Am rămas, totuși, cu țigările, dar și cu nevoia de (cât mai multă) cafeină. Ar mai fi multe de scris, dar mă opresc, că nu mai pot.

Concluzia e că am fost depresiv dintotdeauna, doar că nu îmi dădeam seama. Nu a fost doar singurătatea care, cu o scurtă excepție, m-a înconjurat mereu, ci și toate neajunsurile de diferite feluri cu care m-am confruntat pe parcursul vieții.

Trebuie să plec cumva din situația actuală… întrebarea e: unde să mă duc?

2 thoughts on “Am fost depresiv dintotdeauna, dar nu mi-am dat seama

  1. Ai fost dintotdeauna insemnand ca depresia este ceva innascut? Ceva cu care te alegi la nastere si pe care o poti doar tine sub control? Incerc sa traduc SOCIOLOGIC/PSIHOLOGIC/MEDICAL ceea ce ai spus tu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *