sfârșitul și până

domnișoara în negru să
vină să-mi scrie
literele eu le mânjesc
cu negru de la
apatie să vină
să mă ascundă sub
o pălărie să îmi
reteze gâtul și urâtul în

fiecare seară domnișoara
ce poartă non-culori în
suflet și pe dedesubt
cuțite să-mi redea
rațiunea și noțiunea de
normalitate altfel nu

vreau să trăiesc
în realitate chiar de
e diferită totul
mi-e atât de indiferent încât
până și sfârșitul

mă evită

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *