ăsta-i vers de miezul nopții, am mers cu pasul morții
să-mi fac inima porții, ți-o cânt în fața porții
cu emoții, normal, sperând s-evit comoții
îmbrăcat în negru am venit noaptea, ca hoții
să-ți fur un zâmbet și poate o-mbrățișare
ziua de august strânge când dorul e prea mare
în suflet eu am sânge și liniștea mă doare
taie-l și ce va curge să umple din depărtare
nu știu cum de-am găsit acest stih rătăcit
da’ ce-am scris am simțit ca un cuțit n-am glumit
cu toate astea sper să ai un somn liniștit
oricum lumea e în beznă de când nu ne-am mai vorbit
Ai uitat sa adaugi un „foaie verde”!