ce n-a fost

și dacă n-am să te mai recunosc
cu fluturi în păr cu iarna în palme
briza ce-ți dă părul în ochi
hotar spre amintiri ce-s departe

cu sufletul ciobit de sticlă
în care nu se reflectă prezentul
și stânca pe care scriu
un instrument de tortură

veșnic la malul sufletului
unde eșuează iubirea
aruncă-mi frânghia să ies
cu gâtul înainte

acum păsările pe cer zâmbesc
trecutul tău e-o frunză de toamnă
al meu e o gaură neagră
în care s-a ... Citește mai departe!