se aude ușor cum picură
pe piatră
a căzut parcă din cer și-acum se miră
o lacrimă
ce s-a crezut cândva divină
forțată
să se evapore din praf
să nu revină
scârțâie o poartă
prin care nimeni de mult timp
n-a mai intrat
acum se-nclină
de un par
care urmează a fi demolat
cine-i de vină
că șuieră vântu-ntre coaste
nimeni nu le coase
cântece de orgă și o voce
străină
lasă semne adânci pe pielea măcinată
de dor și ... Citește mai departe!