se aude ușor cum picură
pe piatră
a căzut parcă din cer și-acum se miră
o lacrimă
ce s-a crezut cândva divină
forțată
să se evapore din praf
să nu revină
scârțâie o poartă
prin care nimeni de mult timp
n-a mai intrat
acum se-nclină
de un par
care urmează a fi demolat
cine-i de vină
că șuieră vântu-ntre coaste
nimeni nu le coase
cântece de orgă și o voce
străină
lasă semne adânci pe pielea măcinată
de dor și alte urme-n care
cu țărână arunci
șoptește un vis
a rămas deschis la pagina greșită
e prost scris
dar corectorii au murit demult
într-o vitrină
un pescăruș privește pe ascuns
cine-i de vină
că moare un gând
în curând
i-au fost puse speranțele în ghilotină
pe ascuns
sufletul începe a umbla la porți deschise
prin care nimeni
nu mai este așteptat să vină