anti-suflet

și pereții se scurg câteodată
plouă tot decorul într-o gaură neagră
rămân înconjurat de nimic
și soarele negru-mi pălește în față

anti-lumină

aud sunetul nașterii universului
îl moșesc
la spate am cuțitul cu care
am să iau o viață

nimic nu va apuca să existe
e negru tot cerul că l-am pictat eu
într-o cameră fără geamuri
pe pereții din sufletu-mi

anti-oxid

am o migrenă
e toată existența ce o curm a priori
se zbate în mintea-mi o planetă de ... Citește mai departe!